miercuri, 17 octombrie 2007

De ce să te îndrăgosteşti când îţi poţi face abonament?

90% dintre români sunt utilizatori ai telefoniei mobile...
Cap de afiş în presa scrisă...

Titlul ăsta te pune pe gânduri.

Asta înseamnă că în România sunt mai mulţi oameni care au telefon mobil decât oameni care sunt într-o relaţie...

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că oamenii se ataşază mult mai repede şi mai uşor de obiecte decât de oameni.

Să fie oare pentru că obiectele nu au sentimente? Sau poate că oamenii nu au sentimente...Ori una ori alta.

Să nu mă abat de la subiect.

De ce aleg oamenii un telefon în loc să aleagă o persoană?

Advertising-ul încă manipulează un segment semnificativ din populaţie.

Asta înseamnă că oamenii sunt manipulaţi în fiecare zi să utilizeze telefonul. Dacă vizionezi cu atenţie toate spoturile publicitare din ultima vreme o să observi că o mare parte din ele au un mesaj foarte ascuns şi foarte puternic: "Nu ai telefon mobil? Eşti fraier!"

Eu nu înţeleg cum poate cineva să prefere să ţină în mână un telefon în loc să ţină de mână persoana iubită...

Da, înţeleg că telefoanele din ziua de azi sunt performante...

Adică, să fim serioşi, avem telefoane cu Infraroşu, avem telefoane cu Bluetooth, avem telefoane cu 3G (în Japonia au avansat la 4,5G, deşi nu ştiu cum vine asta) şi multe alte facilităţi, facilităţi pe care nu le are prietena/prietenul tău...Nu poţi să îţi foloseşti prietenul pentru a trimite o melodie cuiva...De fapt poţi dar să nu fie mesagerul afon, că altfel vei primi un mesaj de genul "Network Problem"...Prietena/prietenul tău nu vibrează când te caută cineva, eventual tremură un pic de nervi dacă nu îl/o suferă pe respectivul/respectiva. Ah, încă ceva...Nu poţi să îi bagi un fir undeva prietenului/prietenei tale când se simte obosit ca să îl/o reîncarci...

Dar nici telefonul nu îţi poate face clătite...:D

Sau cine ştie, într-un viitor apropiat poate poate se inventează, patentează, apoi produce în serie şi tipul ăsta de telefon...


Altfel spus...Ce ar trebui să alegem? Telefonul sau omul? Scepticii vor spune că nu trebuie să alegi. Le poţi avea pe amândouă. Să fim serioşi, dacă te plimbi prin parc şi îl/o ţii pe ea/el de mână şi sună telefonul nu îţi strică tot cheful? Nu contează cine sună...
  • Mama
  • Tata
  • Sora
  • Fratele
  • Colegul/Colega
  • Profa
  • Profa de meditaţii
  • Şeful
  • Greşeală
sau şi mai bine:
  • Mama ei/lui
  • Tatăl ei/lui
  • Fratele ei/lui
  • Sora ei/lui
  • Şeful ei/lui
  • Greşeală

ca să te întrebe ce face El/Ea...

Ca o minusculă concluzie (evit cacofonia "mică"):
Nu trebuie să îţi iei telefonul mobil şi să îl pui în primul tomberon pentru că aşa ai citit într-un blog scris de cine ştie ce psihopat sinucigaş deprimat de viaţă. Nici să devii celibatar pentru că prietena/prietenul tău nu are Bluetooth şi 3G şi nu suportă mp4.

Gândeşte-te ce vrei să faci cu viaţa ta, sortează-ţi priorităţile şi începe să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, nu ştii niciodată unde ţi-e sfârşitul.


Stop being so Shallow...
It will kill you...

vineri, 18 mai 2007

Să fim optimişti...

Am stat astăzi, iar apoi m-am gândit la ceea ce n-ar trebui să se gândeasca un puşti ca mine la vârsta asta. La ce am de gând să fac în viaţă... Şi nu am reuşit să îmi dau seama. Nu am sclipiri spectaculoase la nicio materie. Nu socializez bine cu oamenii şi nici nu am vreun hobby (în afara de calculator care e de fapt o dependenţă).


Am ajuns la concluzia că cea mai bună meserie pentru mine este cea de GROPAR.


Poate cu puţin noroc o sa fiu avansat în grad.


Gropar Şef.


Asta o să scrie pe cartea mea de munca.


Necrologul meu o să sune cam aşa:


"A trăit, a săpat


Şi-a murit ca un c***t"


Poate şi copii mei îmi vor urma exemplul. Un exemplu prost, ce n-ar trebui urmat decât de progeniturile mele, inferioare din punct de vedere intelectual de restul lumii. Lume care ştie ce vrea de la viaţă şi care are un ideal bine stabilit.


Dar asta e, în viaţă unii se descurcă, alţii ajung...la sapă.


Traiască capitalismul (scuzaţi-mi cacofonia). Eu sunt hibridul născut în ultimele luni de comunism. Crescut în capitalism şi decedat în nepăsare. Nepăsare ce ne va distruge şi ultima fărâma de originalitate şi ne va adăpa superficialitatea cu visele la un ideal comun.


Ideal pe care eu nu îl am.


Sper ca voi să puteţi face ceea ce eu n-am avut curaj.


Adio lume.


Cand pământul o să înghită şi ultimul trup si răutatea va înnegri şi ultimul suflet să nu uitaţi că a existat cândva o lume plină de speranţă.


Scuzaţi-mi nebunia şi în acelaşi timp aroganţa.


Eu nu o să vă scuz.