vineri, 18 mai 2007

Să fim optimişti...

Am stat astăzi, iar apoi m-am gândit la ceea ce n-ar trebui să se gândeasca un puşti ca mine la vârsta asta. La ce am de gând să fac în viaţă... Şi nu am reuşit să îmi dau seama. Nu am sclipiri spectaculoase la nicio materie. Nu socializez bine cu oamenii şi nici nu am vreun hobby (în afara de calculator care e de fapt o dependenţă).


Am ajuns la concluzia că cea mai bună meserie pentru mine este cea de GROPAR.


Poate cu puţin noroc o sa fiu avansat în grad.


Gropar Şef.


Asta o să scrie pe cartea mea de munca.


Necrologul meu o să sune cam aşa:


"A trăit, a săpat


Şi-a murit ca un c***t"


Poate şi copii mei îmi vor urma exemplul. Un exemplu prost, ce n-ar trebui urmat decât de progeniturile mele, inferioare din punct de vedere intelectual de restul lumii. Lume care ştie ce vrea de la viaţă şi care are un ideal bine stabilit.


Dar asta e, în viaţă unii se descurcă, alţii ajung...la sapă.


Traiască capitalismul (scuzaţi-mi cacofonia). Eu sunt hibridul născut în ultimele luni de comunism. Crescut în capitalism şi decedat în nepăsare. Nepăsare ce ne va distruge şi ultima fărâma de originalitate şi ne va adăpa superficialitatea cu visele la un ideal comun.


Ideal pe care eu nu îl am.


Sper ca voi să puteţi face ceea ce eu n-am avut curaj.


Adio lume.


Cand pământul o să înghită şi ultimul trup si răutatea va înnegri şi ultimul suflet să nu uitaţi că a existat cândva o lume plină de speranţă.


Scuzaţi-mi nebunia şi în acelaşi timp aroganţa.


Eu nu o să vă scuz.