M-am întors, deși n-am fost plecat nicăieri

Iată-mă aici, în România. Cred că s-a întâmplat ceva cu mine. Încerc să-mi dau seama ce anume, însă sunt asaltat de lucruri pe care (mi se spune că) trebuie să le fac. Am împlinit 24 de ani de curând și totul e confuz. Acum 6 ani scriam despre cum ar fi să fiu gropar. S-au întâmplat atâtea de atunci. Totuși, sunt tot eu cel care apasă tastele pentru a genera un text. Timpul se scurge atât de parșiv... tic, tac, tic, tac, tic, tac M-am lenevit și am uitat să fac lucrurile care îmi place să le fac. M-am agățat de o dezamăgire și am ajuns să mă refugiez în lucruri care îmi fac rău. Asta s-a schimbat, chiar acum. Voi reveni cu amănunte. P.S. Cred că e vorba de cafeaua din ciocolata pe care am devorat-o acum 9 ore. Sau poate de nenumăratele remarci ale părinților, prietenilor și colegilor mei cum că m-am îngrășat.

Scrisoare către Moșul versiunea Beta.

Dragă Moșule,
Cred că ai vrea să pot spune că am făcut o mulțime de lucruri bune anul acesta. Cu riscul să te dezamăgesc o să îți spun în câteva cuvinte că am fost un leneș cu intenții bune. Totuși, vreau ceva de la tine, vreau să îmi aduci ceea ce numai puțini oameni au. Din sacul tău plin de minunății, ai putea să îmi aduci puțină răbdare, o nanoparticulă de perseverență, un firicel de determinare și o țâr’ de pace sufletească. Mi-ai adus întotdeauna ce am avut nevoie, mai degrabă decât ce mi-am dorit. Te las și anul acesta să-ți faci treaba cum o faci de obicei, excelent.
P.S. Dacă vii cu sania, adu niște zăpadă, dacă vii cu mașina, ia-o pe cea electrică pentru că s-a scumpit benzina, dacă vii cu avionul, să nu alegi companii low cost, că te taxează la kilogram pentru bagajele de cală și sunt convins că sacul tău e destul de greu, dacă vii cu vaporul, stai departe de Pești, iar dacă vii pe jos, să te hidratezi. Te aștept cu drag, dacă întârzii să nu postezi pe facebook, pentru că mi-am șters profilul. Să treci prima oară pe la cei mai puțin norocoși decât mine.
Al tău simpatic simpatizant,
Alexandru Voicu-Vulcănean

Tata, Jurnal

În seara asta am vorbit cu Tata. A trecut ceva timp de când am făcut ultima oară asta. Aparent ne vedem destul de rar, deși locuim în același imobil. S-au schimbat atâtea lucruri și nici măcar n-am observat. Ce căutăm noi aici pe pământ? Părerea Tatei e că lăsăm în urmă ceva pentru generațiile următoare. Să fie ăsta singurul motiv?

Acum, înainte de culcare am scris în jurnal, iar. Mă uimesc cât de mult am putut scrie. Cu ocazia asta am revăzut și scrierile precedente, par scrise de altă persoană. Mă întreb dacă suntem aceiași oameni toată viața sau ne schimbăm atât de mult o dată cu trecerea timpului încât dacă ne-am întâlni cu noi înșine la vârste diferite ne-am disprețui reciproc. Cred că facem asta uneori fără să călătorim în timp, să ne urâm pe noi înșine. Mie îmi place să cred că sunt diferit, că mie îmi lipsesc regretele, dar poate greșesc.

Tu, inspectore, ai un jurnal?

Google, Azi, Joc

Azi iar am ceva cu Google. Entitatea Google. Acum 20 de ani nimeni nu știa ce ar putea să reprezinte cuvântul ăsta, astăzi cred că ar fi o rușine ca un utilizator al computerului (sau nu) să nu fi auzit niciodată de el. Google ne spune cum o să fie vremea, Google ne spune ce se poartă, ce se mănâncă, unde se mănâncă, de ce se mănâncă, Google ne arată harta și ne dă indicații cu privire la trasee, Google știe atât de bine încât devine chiar incomod să gândești. Sunt sigur că sunt oameni care au găsit articolul ăsta cu ajutorul lui.

Astăzi e o zi specială, e ziua dintre ieri și mâine, astăzi poți să faci toate lucrurile la care te-ai gândit ieri, astăzi o să devină „ieri”, mâine. Bucură-te de azi, cât încă e azi, când va fi devenit „ieri”, nu vei mai putea schimba nimic.

Întreabă-te măcar o dată pe săptămână ce vrei de la tine, înainte să vrei ceva de la ceilalți. Poate la tine merge, la mine merge doar uneori. Azi mi-am dorit să fiu copil. Mi-am mai dorit să fiu copil și altă dată, dar din alte motive. Azi mi-am dorit să fiu copil doar ca să pot trăi sentimentul în care poți să vezi într-o persoană de sex opus un simplu prieten, un partener de joacă, cu care poți să te joci, apoi să te plictisești de joc, nu de persoană și să treci la alt joc, eventual alt partener de joacă. Să nu te mai pierzi între apropo-uri și interpretări. De fapt, încă suntem copii și încă ne mai jucăm... Dar uităm asta și luăm totul în serios uitând scopul jocului.

Care e scopul jocului tău, inspectore?

Din șirul de întâmplări scapi de Dracul și dai de Mă-sa...

Azi e Duminică, 13 Martie.
Ajuns seara acasă, realizez că a trecut mult timp de când am privit ultima oară cerul. Intoxicat de atâta tehnologie zac în pat cu Laptop-ul în brațe și mă gândesc cât e de frumoasă viața. Totuși mă îndoiesc uneori doar ca să îmi pot confirma apoi că am dreptate. Dintre toate stările care degradează ființa umană cred că Lenea este cea mai dureroasă pentru suflet.

Am tot auzit în stânga și în dreapta că Răbdarea este o virtute. Azi am înțeles de ce. O să înțelegeți și voi.

Mâine am musafiri. Vine mătușa mea în vizită... E (nu sunt atât de sigur) cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi în săptămâna în care împlinesc 22 de ani...

Dar probabil că o să iasă bine ca întotdeauna.

Aflu (cam târziu) că un cutremur de mare magnitudine a afectat viețile a multor oameni din Japonia.

Mâine voi începe practica.

Mi-e dor de mirosul lipiciul pe care îl foloseam când eram țânc.

The Basic Principles of Dying

În fiecare clipă a zilei suntem mai mult sau mai puţin absenţi din viaţa noastră. Gândurile ne poartă mai departe decât pot ochii urmări. Suntem înlănţuiţi de trupurile şi dorinţele ce se nasc în fiecare dintre noi promiţându-ne un singur lucru: fericire
Dar ce este această fericire la care vrea fiecare dintre noi să ajungă?
Ne naştem goi cu un potenţial intelectual nelimitat. Murim singuri şi de cele mai multe ori murim proşti.
Avem manualul de instrucţiuni al vieţii, dar refuzăm să îl citim şi să îl aplicăm crezând că ne ghidează mai bine instinctul.
Ne temem de moarte. De ce? Pentru că ne place viaţa. Ne place să ne umplem burţile peste măsură cu mai multă mâncare decât ne trebuie crezând că asta ne va satisface foamea de fericire. Suntem invidioşi sau - ar spune unii - ne bucurăm când unul dintre noi reuşeşte să se ridice din mocirla în care ne bălăcim toţi. Ne place de fapt să adorăm şi să visăm la idealuri de neatins. Sunt de neatins pentru că noi le facem de neatins.
De fapt, ne e frică să fim fericiţi. Unii dintre noi cred că nu merită să fie fericiţi şi îşi reneagă dreptul la fericire dintr-o modestie masochistă. Ceilalţi sunt prea orbi ca să vadă strălucirea fericirii reale, fiind deja inundaţi de sclipirile dorinţelor superficiale pe care ni le crează mass-media.
Dacă am găsi totuşi fericirea necondiţionată, gratuită şi nelimitată, probabil am vinde-o pentru nimic.
Da... ne place nimicul, nimicul ne umple sufletele şi ne face să ne simţim plini... de vid. Ne umplem timpul cu nimic, ne umplem burţile cu nimicuri, ne umplem creierele cu nimicuri, ne umplem genţile cu nimicuri, ba chiar ne umplem şi casele cu nimicuri.
Suntem orbiţi de atâta nimic, încât doar nimicul se mai vede. Fericirea ne vizitează uneori, sau poate o vizităm noi... Totuşi nu o putem vedea din cauza nimicului. Ştiţi care e partea cea mai tristă? Nimeni nu ştie cum arată nimicul şi nimeni e fiecare dintre noi în fiecae zi când ni se adresează o întrebare la care răspundem cu NU.
Vrem să ştim, dar nu citim, vrem să luăm fără să dăm, vrem să fim ajutaţi fără să îi ajutăm pe ceilalţi. Suntem măcinaţi de lucrurile cu adevărat importante cum ar fi...
ce o să se întâmple în 2012, bani, ce vom mânca diseară, bani, cum ne stă părul, bani, ce cred ceilalţi, bani, ce cred ceilalţi...
Ce cred despre ceilalţi despre noi, ce cred ceilalţi despre ei, ce cred ceilalţi despre tot, despre nimic, despre căpiţele de grâu otrăvit de afecţiunea plasticului...
Lista continuă inevitabil, aţi înţeles mesajul.
...
Lăsăm pe mâine...
Da, lăsăm tot ce se poate pe mâine.
De ce să fiu fericit astăzi? Mai e timp. Mai e timp... Suntem sclavii propriilor noastre alegeri. În fiecare zi cumpărăm dorinţă+fericire (vin la pachet). Exemplu: Şamponul Z îţi face părul mătăsos şi pufos şi elimină mătreaţa definitiv (adică exact atâta timp cât îl foloseşti), aducându-ţi fericire şi nevoie de şampon. Dar şamponul se termină... în schimb, nevoia de fericire (şi de şampon) rămâne, pentru că noi vrem ca ea să rămână. Ne vindem timpul pentru bani, bani cu care putem cumpăra nevoi.
Atât azi. Am nevoie de nişte nimic de la nimeni.

La Mulţi Ani Lady T.S.E.

La mulţi ani! Lady T.S.E. ( Da, îţi cunosc şi al doilea prenume :D )
Folosesc doar iniţialele pentru protecţia ta socială:)
Vreau să îţi urez ca de ziua ta, să te trezeşti de parcă ar fi prima zi din viaţa ta. Să redescoperi lumea în care trăim, dar cu ochi mai buni, mai blânzi. Să uiţi toate lucrurile rele şi urâte pe care le-ai auzit, le-ai văzut, le-ai citit, le-ai trăit, ţi-au fost şoptite, trimise prin poşta electronică, serviciul de mesaje scrise, scrisori, radioteleviziune, bannere şi cele pe care am uitat să le menţionez intenţionat sau mai puţin intenţionat.
Adu-ţi aminte de momentele în care te-ai simţit la înălţime, când te-ai simţit apreciată, îndrăgită de prieteni, rude, chiar necunoscuţi. Când ai simţit că poţi să pluteşti pe gropile din asfaltul pus acum 2 luni în spatele blocului, că ploaia care a întunecat tot oraşul a venit doar pentru că aşa ai vrut tu, că toate claxoanele din intersecţiile blocate cu autovehicule sunt date pentru simpla ta dorinţă de a-i trezi pe prietenii care au uitat să te sune să îţi spună cât de bună prietenă le eşti.
După ce faci toate astea (preferabil cu ochii întredeschişi, fără să adormi la loc, într-o stare de vis), să te ridici din pat, să tragi perdeaua sau jaluzelele, să deschizi fereastra larg şi să priveşti. Vei vedea o lume care aşteaptă să o uimeşti, să o umpli de fericire şi blândeţe cu zâmbetul tău modest şi bun. Inspiră cu ochii închişi aerul semi-poluat de miile de maşini care se înghesuie să prindă un loc de parcare cât mai aproape de intrarea obiectivului. Aerul e rece şi cerul e gri. O picătură de apă îţi udă obrazul. Începe să picure, iar lacrimile lui Dumnezeu udă oraşul posomorât şi o dată cu el, te udă şi pe tine. Dar tu eşti fericită că exişti şi eşti atunci, acolo, aşa, în pijamalele tale preferate. Plantele se apleacă în semn de mulţumire pentru ploaia ce le spală de praful de pe frunzele aproape îngălbenite de toamnă. O dată cu ele te apleci şi tu să mulţumeşti, numai tu şti pentru ce.
Ai vrea să pui pauză la lume şi să te sui pe un geam termopan fermecat să te plimbi în tot oraşul să vezi cum începe ziua pentru toţi ceilalţi, apoi în toată ţara, apoi în tot continentul, planeta, galaxia, universul, dimensiunea etc
Dar îţi dai seama că ştii deja că toţi au o zi foarte bună.
Azi e o zi specială.
Se împlinesc 20 de ani de când te-ai născut tu. 20 de ani de când un ţipăt scurt dar puternic a adus lacrimi în ochii mamei tale. 20 de ani de când ai pornit în drumul în care vei fi devenit ceea ce ai fost sortită să devii... TU.
Ai devenit tu, cea de azi, cea care se uită pe fereastră şi vede cum oamenii caută să se adăpostească de ploaia brusc pornită. Cea care ştie ce vrea să facă şi să simtă fără să cunoască sentimentul pe care l-au creat atâţia în conştiinţele lor; fără să cunoască frica.
Ai devenit tu, cea care poate atinge cerul doar ridicându-se pe vârfuri.
Ai devenit tu, cea care poate ţine soarele în mână înainte de apus, fără să îl scape şi fără să se ardă;)
Da, e momentul să închizi fereastra. Ai privit destul. Acum o să treci la fapte.
Sau o să te gândeşti la cei care ai vrea să îşi aducă aminte de ziua ta şi la cei care ai vrea să uite...
Mama intră pe uşă să te tragă de ureche şi să îţi ureze (cu speranţa că e prima care o face) LA MULŢI ANI, să te tragă de ureche uşurel, să te sărute şi să te îmbrăţişeze. E şi ziua ei, până la urmă, ea te-a adus pe lume acum 20 de ani.
.......
......
.....
....
...
..
.
..
...
....
.....
......
.......
E seară şi te aşezi în pat. Meditezi asupra la ce s-a întâmplat astăzi. Atât de mulţi oameni şi-au adus aminte de tine, de ziua ta... dar şi mai mulţi au uitat. De ce să te dezamăgească un lucru atât de neînsemnat? Numeri sms-urile de la mulţi ani şi apelurile. Mai multe decât cele de anul trecut. Dar câte au fost anul trecut? Mai contează oare? Totul a mers cum te-ai aşteptat.
Ai 20 de ani. Cu 1 an mai mult decât anul trecut şi cu 41 de ani mai puţin decât vei avea în 2050.
Adormi.