Azi iar am ceva cu Google. Entitatea Google. Acum 20 de ani nimeni nu știa ce ar putea să reprezinte cuvântul ăsta, astăzi cred că ar fi o rușine ca un utilizator al computerului (sau nu) să nu fi auzit niciodată de el. Google ne spune cum o să fie vremea, Google ne spune ce se poartă, ce se mănâncă, unde se mănâncă, de ce se mănâncă, Google ne arată harta și ne dă indicații cu privire la trasee, Google știe atât de bine încât devine chiar incomod să gândești. Sunt sigur că sunt oameni care au găsit articolul ăsta cu ajutorul lui.
Astăzi e o zi specială, e ziua dintre ieri și mâine, astăzi poți să faci toate lucrurile la care te-ai gândit ieri, astăzi o să devină „ieri”, mâine. Bucură-te de azi, cât încă e azi, când va fi devenit „ieri”, nu vei mai putea schimba nimic.
Întreabă-te măcar o dată pe săptămână ce vrei de la tine, înainte să vrei ceva de la ceilalți. Poate la tine merge, la mine merge doar uneori. Azi mi-am dorit să fiu copil. Mi-am mai dorit să fiu copil și altă dată, dar din alte motive. Azi mi-am dorit să fiu copil doar ca să pot trăi sentimentul în care poți să vezi într-o persoană de sex opus un simplu prieten, un partener de joacă, cu care poți să te joci, apoi să te plictisești de joc, nu de persoană și să treci la alt joc, eventual alt partener de joacă. Să nu te mai pierzi între apropo-uri și interpretări. De fapt, încă suntem copii și încă ne mai jucăm... Dar uităm asta și luăm totul în serios uitând scopul jocului.
Care e scopul jocului tău, inspectore?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu