Scrisoare către Moșul versiunea Beta.

Dragă Moșule,
Cred că ai vrea să pot spune că am făcut o mulțime de lucruri bune anul acesta. Cu riscul să te dezamăgesc o să îți spun în câteva cuvinte că am fost un leneș cu intenții bune. Totuși, vreau ceva de la tine, vreau să îmi aduci ceea ce numai puțini oameni au. Din sacul tău plin de minunății, ai putea să îmi aduci puțină răbdare, o nanoparticulă de perseverență, un firicel de determinare și o țâr’ de pace sufletească. Mi-ai adus întotdeauna ce am avut nevoie, mai degrabă decât ce mi-am dorit. Te las și anul acesta să-ți faci treaba cum o faci de obicei, excelent.
P.S. Dacă vii cu sania, adu niște zăpadă, dacă vii cu mașina, ia-o pe cea electrică pentru că s-a scumpit benzina, dacă vii cu avionul, să nu alegi companii low cost, că te taxează la kilogram pentru bagajele de cală și sunt convins că sacul tău e destul de greu, dacă vii cu vaporul, stai departe de Pești, iar dacă vii pe jos, să te hidratezi. Te aștept cu drag, dacă întârzii să nu postezi pe facebook, pentru că mi-am șters profilul. Să treci prima oară pe la cei mai puțin norocoși decât mine.
Al tău simpatic simpatizant,
Alexandru Voicu-Vulcănean

Tata, Jurnal

În seara asta am vorbit cu Tata. A trecut ceva timp de când am făcut ultima oară asta. Aparent ne vedem destul de rar, deși locuim în același imobil. S-au schimbat atâtea lucruri și nici măcar n-am observat. Ce căutăm noi aici pe pământ? Părerea Tatei e că lăsăm în urmă ceva pentru generațiile următoare. Să fie ăsta singurul motiv?

Acum, înainte de culcare am scris în jurnal, iar. Mă uimesc cât de mult am putut scrie. Cu ocazia asta am revăzut și scrierile precedente, par scrise de altă persoană. Mă întreb dacă suntem aceiași oameni toată viața sau ne schimbăm atât de mult o dată cu trecerea timpului încât dacă ne-am întâlni cu noi înșine la vârste diferite ne-am disprețui reciproc. Cred că facem asta uneori fără să călătorim în timp, să ne urâm pe noi înșine. Mie îmi place să cred că sunt diferit, că mie îmi lipsesc regretele, dar poate greșesc.

Tu, inspectore, ai un jurnal?

Google, Azi, Joc

Azi iar am ceva cu Google. Entitatea Google. Acum 20 de ani nimeni nu știa ce ar putea să reprezinte cuvântul ăsta, astăzi cred că ar fi o rușine ca un utilizator al computerului (sau nu) să nu fi auzit niciodată de el. Google ne spune cum o să fie vremea, Google ne spune ce se poartă, ce se mănâncă, unde se mănâncă, de ce se mănâncă, Google ne arată harta și ne dă indicații cu privire la trasee, Google știe atât de bine încât devine chiar incomod să gândești. Sunt sigur că sunt oameni care au găsit articolul ăsta cu ajutorul lui.

Astăzi e o zi specială, e ziua dintre ieri și mâine, astăzi poți să faci toate lucrurile la care te-ai gândit ieri, astăzi o să devină „ieri”, mâine. Bucură-te de azi, cât încă e azi, când va fi devenit „ieri”, nu vei mai putea schimba nimic.

Întreabă-te măcar o dată pe săptămână ce vrei de la tine, înainte să vrei ceva de la ceilalți. Poate la tine merge, la mine merge doar uneori. Azi mi-am dorit să fiu copil. Mi-am mai dorit să fiu copil și altă dată, dar din alte motive. Azi mi-am dorit să fiu copil doar ca să pot trăi sentimentul în care poți să vezi într-o persoană de sex opus un simplu prieten, un partener de joacă, cu care poți să te joci, apoi să te plictisești de joc, nu de persoană și să treci la alt joc, eventual alt partener de joacă. Să nu te mai pierzi între apropo-uri și interpretări. De fapt, încă suntem copii și încă ne mai jucăm... Dar uităm asta și luăm totul în serios uitând scopul jocului.

Care e scopul jocului tău, inspectore?

Din șirul de întâmplări scapi de Dracul și dai de Mă-sa...

Azi e Duminică, 13 Martie.
Ajuns seara acasă, realizez că a trecut mult timp de când am privit ultima oară cerul. Intoxicat de atâta tehnologie zac în pat cu Laptop-ul în brațe și mă gândesc cât e de frumoasă viața. Totuși mă îndoiesc uneori doar ca să îmi pot confirma apoi că am dreptate. Dintre toate stările care degradează ființa umană cred că Lenea este cea mai dureroasă pentru suflet.

Am tot auzit în stânga și în dreapta că Răbdarea este o virtute. Azi am înțeles de ce. O să înțelegeți și voi.

Mâine am musafiri. Vine mătușa mea în vizită... E (nu sunt atât de sigur) cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi în săptămâna în care împlinesc 22 de ani...

Dar probabil că o să iasă bine ca întotdeauna.

Aflu (cam târziu) că un cutremur de mare magnitudine a afectat viețile a multor oameni din Japonia.

Mâine voi începe practica.

Mi-e dor de mirosul lipiciul pe care îl foloseam când eram țânc.