Pentru că se poate...

De la o vreme sunt tot mai des întrebat "de ce?". De ce arunc hârtia la coşul de gunoi, de ce nu mă îmbrac la modă, de ce mănânc mai mult decât ceilalţi, de ce sunt aşa cum sunt.

Şi eu îmi pun întrebarea de ce sunt aşa cum sunt? Să fie oară datorită genelor, a părinţilor, a educaţiei, sau poate a lipsei ei. Simt că nu ştiu cine sunt şi am nevoie de un dicţionar care să mă definească.

Da, la pagina 5776 la Litera V, paragraful 24 în dicţionarul de oameni ediţia din 1989...

Voicu-Vulcănean Alexandru, nascut în Zodia Peştilor, inteligent dar naiv în acelaşi timp, cu tendinţe majore de îngrăşare la vârsta adolescenţei, îi place să aibă întotdeauna dreptate, îşi iubeşte prietenii şi dacă ar avea, şi-ar iubi şi duşmanii, îi place să creadă că se pricepe la calculatoare, însă el ştie că sunt alţii mai buni decât el, tânjeşte după un suflet care să fie altfel, vrea ceva nou, vrea să cunoască pe cineva cu adevărat inteligent, pe cineva care să îl poate contrazice în tot ceea ce spune, pe cineva care să ştie tot, vrea să îl cunoască pe Dumnezeu. Dar îşi dă seama că Dumnezeu nu ar avea niciun motiv să îl cunoască acum, cât este în viaţă. Ar vrea să fie în viaţă când îl va vedea pe Dumnezeu, însă ştie că viaţa lui nu a fost într-atât de pură pentru a putea avea parte de o aşa şansă.

E nehotărât în tot ce face, nu îşi poate sorta niciodată priorităţile, urăşte să fie dator, dar uită des când alţii îi sunt datori lui.

Dar un dicţionar nu ar fi de ajuns...Sau ar fi de prisos, poate...

Nu avem nevoie de nimic care să ne definească. Avem nevoie de oameni, avem nevoie de contact, fizic, psihic, moral. Avem nevoie să ştim că totul va fi bine, chiar dacă nu va fi aşa. Suntem sclavii dorinţelor noastre şi nu ne dăm seama.

De ce?

Pentru că se poate.

Vine Bacuuu!

Cu paşi repezi se apropie şi ziua în care va trebui ca noi, viitori absolvenţi de liceu să demonstrăm că nu am trecut prin liceu ca raţa prin apă. Unii se tem de ziua aceea, altora nu le pasă. Eu nu simt nimic. Părinţii mi-au explicat frumos că este un examen de care depinde viaţa mea...Aşa mi-au spus şi la examenul de capacitate. Partea frumoasă este că după Bac, în funcţie de Bac, urmează Facultatea. Cum să depindă viaţa ta de un examen? Dacă îl pici, îl mai dai o dată. Şi cum să pici BAC-ul? Până la urmă dacă îl pici probabil nu îl pici degeaba. Nu trebuie să intrăm în panică, dar nici să ducem săptămânile rămase în beţii şi chefuri.
Eu sunt în dilemă...Să mă chinui sau nu? Are rost să mă chinui pentru un examen?
"N-a luat Bac-ul, ce ratat, nici măturător de stradă nu o să poată ajunge...ha ha"
"A făcut liceul degeaba, mai bine făcea profesionala, poate mai învăţa ceva"
"Nu e în stare de nimic, nici la muncă în uzină nu poţi să îl trimiţi!!!"
"Cum să nu ia Bac-ul io-l ştiam băiat deştept."
Ştiu deja ce n-o să se spună dacă îl iau. Dacă îl iau ce ar putea să se spună...
Şi dacă îl iau, unde merg? Ce facultate poţi să faci în România? Românii vor BANI, românii vor foarte mulţi BANI. Nu contează să faci ce îţi place, să faci bine ceea ce faci, contează să faci BANI. Banii nu aduc fericirea, însă îţi satisfac unele dintre dorinţele superficiale generate de o altă dorinţă, mai puţin superficială, de a fi mai bun decât ceilalţi. Oamenii îşi definesc fericirea doar prin prisma fericirii altor oameni.
Ce facultate poţi să faci în România? Nimeni nu face nimic de plăcere, nimeni nu se mai dedică meseriei sale. De ce e România în starea în care e. Românul aşteaptă să îi pice de sus. Mă apuc de facultate, o termin şi...şi...şi... ce fac după? După merg la muncă, poate la o muncă mai uşoară şi mai bine plătită decât a fost a părinţilor mei.
NU!
Eu vreau să fac ce îmi place. Nu contează cât de bine plătit voi fi, sau statutul social pe care mi-l va oferi respectiva meserie. Dacă vreau să mătur strada, o să mătur strada pentru că îmi place să mătur strada. Dacă vreau să fiu inginer o să fiu inginer doar pentru că îmi va plăcea să fiu inginer. Dacă vreau să fiu pictor voi picta numai dacă îmi va plăcea să pictez. Important e să faci ce ÎŢI PLACE ŢIE. Ajungi la o vârstă la care îţi dai seama că ai făcut toată viaţa ce au vrut alţii, ce le-a plăcut altora, iar pentru tine nu ai făcut absolut NIMIC. Dacă îţi petreci viaţa făcând pe placul altora vei fi trecut cu vederea. Aţi observat că întotdeauna subiect de discuţie sunt doar oamenii răi? Dacă faci un lucru bun eşti trecut cu vederea, nu-şi va aminti nimeni nimic, în shimb dacă ai făcut ceva rău vei fi bârfit de 7 ori câte 7 de toţi cunoscuţii şi necunoscuţii.
Vine Bacuuu şi eu vreau să fac ce îmi place să fac. Dar... ce îmi place să fac...?