La mulţi ani! Lady T.S.E. ( Da, îţi cunosc şi al doilea prenume :D )
Folosesc doar iniţialele pentru protecţia ta socială:)
Vreau să îţi urez ca de ziua ta, să te trezeşti de parcă ar fi prima zi din viaţa ta. Să redescoperi lumea în care trăim, dar cu ochi mai buni, mai blânzi. Să uiţi toate lucrurile rele şi urâte pe care le-ai auzit, le-ai văzut, le-ai citit, le-ai trăit, ţi-au fost şoptite, trimise prin poşta electronică, serviciul de mesaje scrise, scrisori, radioteleviziune, bannere şi cele pe care am uitat să le menţionez intenţionat sau mai puţin intenţionat.
Adu-ţi aminte de momentele în care te-ai simţit la înălţime, când te-ai simţit apreciată, îndrăgită de prieteni, rude, chiar necunoscuţi. Când ai simţit că poţi să pluteşti pe gropile din asfaltul pus acum 2 luni în spatele blocului, că ploaia care a întunecat tot oraşul a venit doar pentru că aşa ai vrut tu, că toate claxoanele din intersecţiile blocate cu autovehicule sunt date pentru simpla ta dorinţă de a-i trezi pe prietenii care au uitat să te sune să îţi spună cât de bună prietenă le eşti.
După ce faci toate astea (preferabil cu ochii întredeschişi, fără să adormi la loc, într-o stare de vis), să te ridici din pat, să tragi perdeaua sau jaluzelele, să deschizi fereastra larg şi să priveşti. Vei vedea o lume care aşteaptă să o uimeşti, să o umpli de fericire şi blândeţe cu zâmbetul tău modest şi bun. Inspiră cu ochii închişi aerul semi-poluat de miile de maşini care se înghesuie să prindă un loc de parcare cât mai aproape de intrarea obiectivului. Aerul e rece şi cerul e gri. O picătură de apă îţi udă obrazul. Începe să picure, iar lacrimile lui Dumnezeu udă oraşul posomorât şi o dată cu el, te udă şi pe tine. Dar tu eşti fericită că exişti şi eşti atunci, acolo, aşa, în pijamalele tale preferate. Plantele se apleacă în semn de mulţumire pentru ploaia ce le spală de praful de pe frunzele aproape îngălbenite de toamnă. O dată cu ele te apleci şi tu să mulţumeşti, numai tu şti pentru ce.
Ai vrea să pui pauză la lume şi să te sui pe un geam termopan fermecat să te plimbi în tot oraşul să vezi cum începe ziua pentru toţi ceilalţi, apoi în toată ţara, apoi în tot continentul, planeta, galaxia, universul, dimensiunea etc
Dar îţi dai seama că ştii deja că toţi au o zi foarte bună.
Azi e o zi specială.
Se împlinesc 20 de ani de când te-ai născut tu. 20 de ani de când un ţipăt scurt dar puternic a adus lacrimi în ochii mamei tale. 20 de ani de când ai pornit în drumul în care vei fi devenit ceea ce ai fost sortită să devii... TU.
Ai devenit tu, cea de azi, cea care se uită pe fereastră şi vede cum oamenii caută să se adăpostească de ploaia brusc pornită. Cea care ştie ce vrea să facă şi să simtă fără să cunoască sentimentul pe care l-au creat atâţia în conştiinţele lor; fără să cunoască frica.
Ai devenit tu, cea care poate atinge cerul doar ridicându-se pe vârfuri.
Ai devenit tu, cea care poate ţine soarele în mână înainte de apus, fără să îl scape şi fără să se ardă;)
Da, e momentul să închizi fereastra. Ai privit destul. Acum o să treci la fapte.
Sau o să te gândeşti la cei care ai vrea să îşi aducă aminte de ziua ta şi la cei care ai vrea să uite...
Mama intră pe uşă să te tragă de ureche şi să îţi ureze (cu speranţa că e prima care o face) LA MULŢI ANI, să te tragă de ureche uşurel, să te sărute şi să te îmbrăţişeze. E şi ziua ei, până la urmă, ea te-a adus pe lume acum 20 de ani.
.......
......
.....
....
...
..
.
..
...
....
.....
......
.......
E seară şi te aşezi în pat. Meditezi asupra la ce s-a întâmplat astăzi. Atât de mulţi oameni şi-au adus aminte de tine, de ziua ta... dar şi mai mulţi au uitat. De ce să te dezamăgească un lucru atât de neînsemnat? Numeri sms-urile de la mulţi ani şi apelurile. Mai multe decât cele de anul trecut. Dar câte au fost anul trecut? Mai contează oare? Totul a mers cum te-ai aşteptat.
Ai 20 de ani. Cu 1 an mai mult decât anul trecut şi cu 41 de ani mai puţin decât vei avea în 2050.
Adormi.
Folosesc doar iniţialele pentru protecţia ta socială:)
Vreau să îţi urez ca de ziua ta, să te trezeşti de parcă ar fi prima zi din viaţa ta. Să redescoperi lumea în care trăim, dar cu ochi mai buni, mai blânzi. Să uiţi toate lucrurile rele şi urâte pe care le-ai auzit, le-ai văzut, le-ai citit, le-ai trăit, ţi-au fost şoptite, trimise prin poşta electronică, serviciul de mesaje scrise, scrisori, radioteleviziune, bannere şi cele pe care am uitat să le menţionez intenţionat sau mai puţin intenţionat.
Adu-ţi aminte de momentele în care te-ai simţit la înălţime, când te-ai simţit apreciată, îndrăgită de prieteni, rude, chiar necunoscuţi. Când ai simţit că poţi să pluteşti pe gropile din asfaltul pus acum 2 luni în spatele blocului, că ploaia care a întunecat tot oraşul a venit doar pentru că aşa ai vrut tu, că toate claxoanele din intersecţiile blocate cu autovehicule sunt date pentru simpla ta dorinţă de a-i trezi pe prietenii care au uitat să te sune să îţi spună cât de bună prietenă le eşti.
După ce faci toate astea (preferabil cu ochii întredeschişi, fără să adormi la loc, într-o stare de vis), să te ridici din pat, să tragi perdeaua sau jaluzelele, să deschizi fereastra larg şi să priveşti. Vei vedea o lume care aşteaptă să o uimeşti, să o umpli de fericire şi blândeţe cu zâmbetul tău modest şi bun. Inspiră cu ochii închişi aerul semi-poluat de miile de maşini care se înghesuie să prindă un loc de parcare cât mai aproape de intrarea obiectivului. Aerul e rece şi cerul e gri. O picătură de apă îţi udă obrazul. Începe să picure, iar lacrimile lui Dumnezeu udă oraşul posomorât şi o dată cu el, te udă şi pe tine. Dar tu eşti fericită că exişti şi eşti atunci, acolo, aşa, în pijamalele tale preferate. Plantele se apleacă în semn de mulţumire pentru ploaia ce le spală de praful de pe frunzele aproape îngălbenite de toamnă. O dată cu ele te apleci şi tu să mulţumeşti, numai tu şti pentru ce.
Ai vrea să pui pauză la lume şi să te sui pe un geam termopan fermecat să te plimbi în tot oraşul să vezi cum începe ziua pentru toţi ceilalţi, apoi în toată ţara, apoi în tot continentul, planeta, galaxia, universul, dimensiunea etc
Dar îţi dai seama că ştii deja că toţi au o zi foarte bună.
Azi e o zi specială.
Se împlinesc 20 de ani de când te-ai născut tu. 20 de ani de când un ţipăt scurt dar puternic a adus lacrimi în ochii mamei tale. 20 de ani de când ai pornit în drumul în care vei fi devenit ceea ce ai fost sortită să devii... TU.
Ai devenit tu, cea de azi, cea care se uită pe fereastră şi vede cum oamenii caută să se adăpostească de ploaia brusc pornită. Cea care ştie ce vrea să facă şi să simtă fără să cunoască sentimentul pe care l-au creat atâţia în conştiinţele lor; fără să cunoască frica.
Ai devenit tu, cea care poate atinge cerul doar ridicându-se pe vârfuri.
Ai devenit tu, cea care poate ţine soarele în mână înainte de apus, fără să îl scape şi fără să se ardă;)
Da, e momentul să închizi fereastra. Ai privit destul. Acum o să treci la fapte.
Sau o să te gândeşti la cei care ai vrea să îşi aducă aminte de ziua ta şi la cei care ai vrea să uite...
Mama intră pe uşă să te tragă de ureche şi să îţi ureze (cu speranţa că e prima care o face) LA MULŢI ANI, să te tragă de ureche uşurel, să te sărute şi să te îmbrăţişeze. E şi ziua ei, până la urmă, ea te-a adus pe lume acum 20 de ani.
.......
......
.....
....
...
..
.
..
...
....
.....
......
.......
E seară şi te aşezi în pat. Meditezi asupra la ce s-a întâmplat astăzi. Atât de mulţi oameni şi-au adus aminte de tine, de ziua ta... dar şi mai mulţi au uitat. De ce să te dezamăgească un lucru atât de neînsemnat? Numeri sms-urile de la mulţi ani şi apelurile. Mai multe decât cele de anul trecut. Dar câte au fost anul trecut? Mai contează oare? Totul a mers cum te-ai aşteptat.
Ai 20 de ani. Cu 1 an mai mult decât anul trecut şi cu 41 de ani mai puţin decât vei avea în 2050.
Adormi.
