Tata, Jurnal

În seara asta am vorbit cu Tata. A trecut ceva timp de când am făcut ultima oară asta. Aparent ne vedem destul de rar, deși locuim în același imobil. S-au schimbat atâtea lucruri și nici măcar n-am observat. Ce căutăm noi aici pe pământ? Părerea Tatei e că lăsăm în urmă ceva pentru generațiile următoare. Să fie ăsta singurul motiv?

Acum, înainte de culcare am scris în jurnal, iar. Mă uimesc cât de mult am putut scrie. Cu ocazia asta am revăzut și scrierile precedente, par scrise de altă persoană. Mă întreb dacă suntem aceiași oameni toată viața sau ne schimbăm atât de mult o dată cu trecerea timpului încât dacă ne-am întâlni cu noi înșine la vârste diferite ne-am disprețui reciproc. Cred că facem asta uneori fără să călătorim în timp, să ne urâm pe noi înșine. Mie îmi place să cred că sunt diferit, că mie îmi lipsesc regretele, dar poate greșesc.

Tu, inspectore, ai un jurnal?

Google, Azi, Joc

Azi iar am ceva cu Google. Entitatea Google. Acum 20 de ani nimeni nu știa ce ar putea să reprezinte cuvântul ăsta, astăzi cred că ar fi o rușine ca un utilizator al computerului (sau nu) să nu fi auzit niciodată de el. Google ne spune cum o să fie vremea, Google ne spune ce se poartă, ce se mănâncă, unde se mănâncă, de ce se mănâncă, Google ne arată harta și ne dă indicații cu privire la trasee, Google știe atât de bine încât devine chiar incomod să gândești. Sunt sigur că sunt oameni care au găsit articolul ăsta cu ajutorul lui.

Astăzi e o zi specială, e ziua dintre ieri și mâine, astăzi poți să faci toate lucrurile la care te-ai gândit ieri, astăzi o să devină „ieri”, mâine. Bucură-te de azi, cât încă e azi, când va fi devenit „ieri”, nu vei mai putea schimba nimic.

Întreabă-te măcar o dată pe săptămână ce vrei de la tine, înainte să vrei ceva de la ceilalți. Poate la tine merge, la mine merge doar uneori. Azi mi-am dorit să fiu copil. Mi-am mai dorit să fiu copil și altă dată, dar din alte motive. Azi mi-am dorit să fiu copil doar ca să pot trăi sentimentul în care poți să vezi într-o persoană de sex opus un simplu prieten, un partener de joacă, cu care poți să te joci, apoi să te plictisești de joc, nu de persoană și să treci la alt joc, eventual alt partener de joacă. Să nu te mai pierzi între apropo-uri și interpretări. De fapt, încă suntem copii și încă ne mai jucăm... Dar uităm asta și luăm totul în serios uitând scopul jocului.

Care e scopul jocului tău, inspectore?