M-am întors, deși n-am fost plecat nicăieri

Iată-mă aici, în România. Cred că s-a întâmplat ceva cu mine. Încerc să-mi dau seama ce anume, însă sunt asaltat de lucruri pe care (mi se spune că) trebuie să le fac. Am împlinit 24 de ani de curând și totul e confuz. Acum 6 ani scriam despre cum ar fi să fiu gropar. S-au întâmplat atâtea de atunci. Totuși, sunt tot eu cel care apasă tastele pentru a genera un text. Timpul se scurge atât de parșiv... tic, tac, tic, tac, tic, tac M-am lenevit și am uitat să fac lucrurile care îmi place să le fac. M-am agățat de o dezamăgire și am ajuns să mă refugiez în lucruri care îmi fac rău. Asta s-a schimbat, chiar acum. Voi reveni cu amănunte. P.S. Cred că e vorba de cafeaua din ciocolata pe care am devorat-o acum 9 ore. Sau poate de nenumăratele remarci ale părinților, prietenilor și colegilor mei cum că m-am îngrășat.