Suntem oameni şi oamenii mor. Nu e un lucru pe care îl putem evita sau amâna. De fapt îl putem amâna sau cel puţin ne putem minţi că îl putem amâna, însă o vorbă spune că inevitabilul nu poate fi amânat... Şi până la urmă, de ce am vrea să fim nemuritori? Am muri de plictiseală. Oamenii vor să fie nemuritori însă nu vor asta pentru toată omenirea, o vor doar pentru ei; cu toţii suntem, mai mult sau mai puţin, egoişti până la urmă. Dacă am deveni cu toţii nemuritori, am vrea ulterior să devenim muritori. De ce am vrea asta? Pentru că omul vrea să creadă că e unic, că tot ceea ce face, gândeşte, trăieşte sau iubeşte nu a mai fost, nu este şi nici nu va mai fi făcut, gândit, trăit sau iubit vreodată.
A început numărătoarea inversă până la distrugerea omenirii. Sunt atâtea lucruri pe care nu le ştim şi e foarte bine că nu le ştim şi e foarte bine că nu le ştim; dacă le-am şti, am fi mai îngrijoraţi decât suntem de obicei şi am uita să privim şi să trăim lucrurile cu adevărat importante. Dar care sunt până la urmă aceste lucruri "cu adevărat importante"? Probabil că nici dacă aş şti, nu v-aş spune, aş vrea să fiu singurul care ştie, aş vrea să fiu şi eu egoist ca mulţi alţi tineri.
Un comentariu:
Hei, vezi ca ai scris la un moment dat o chestie de doua ori, ceva cu adevarul:)
Good article in rest:)
Trimiteți un comentariu